Primii catolici din Raducaneni au sosit aici in anul 1806, fiind chemati de hatmanul Raducanu Rosetti, si s-au amplasat pe dealul Pietrosu. Acolo si-au construit primul lacas de cult intre anii 1807-1808.
În 1825, din cauza alunecarilor de teren, a inceput stramutarea gospodariilor catolicilor de la Pietrosu pe actuala vatra a Satului Vechi. Aici, pe locul actualei biserici, intre 1826-1829, catolicii si-au construit o biserica de lemn, care a suferit mai multe renovari si amenajari.
Actuala biserica a fost construita in perioada 1914-1938, dar dorinta de a cladi o biserica noua in Raducaneni era din jurul anului 1900. Efectiv, s-a lucrat din 1914, o data cu venirea parintelui Iosif Talmacel. S-a inceput adunarea fondurilor si a materialelor, la 16 iulie 1914 s-a obtinut autorizatia de constructie a bisericii, a carei piatra fundamentala s-a pus si s-a sfintit a doua zi. Lucrarile initiale au fost conduse de mesterii italieni Luigi si Pietro del Zotto.
Venind ca paroh de Raducaneni, la 21 iulie 1916, parintele Benevenut Wiener s-a folosit de arhitectul austriac Henric Jasz. Ulterior, planurile bisericii au fost revizuite si definitivate de arhitectul Ferdinand Höflich din Bucuresti.
Executia constructiei a fost facuta de antreprenorul italian Lorenzo Collavigni din Husi, cu mesteri pietrari adusi din Italia, de la Forgaria.
Dupa moartea parintelui Wiener (26 octombrie 1926), lucrarile de constructie au fost continuate de parintele Daniel Hampel. Biserica a fost tencuita in exterior in anul 1937, iar in anul urmator s-a incheiat tencuitul interiorului bisericii.
Cutremurul din 1941 a afectat tencuiala bisericii si a fost nevoie de o alta interventie. Ulterior s-au facut dusamelele, s-a construit altarul si s-a amenajat restul interiorului. În urma cutremurului din 30 august 1986 biserica a avut nevoie de reparatie si consolidare. Aceste lucrari au fost incepute, in 1987, de parintele Petru Solomon si continuate, din 1994, de parintele Anton Farcas.
